Povesti

Ceata imbracata in umbre violete

Ii sterge cuvintele pierdute-n siluete.

La fereastra lui pluteste un nud feminin,

Iar el picteaza linistea si golul in suspin.

In jur sunt ochi puternici cu priviri ridate

Si frunti peticite-n mozaic de idei uitate.

Firele de par ale tatilor nostri-n alb se schimba

Cand timpul piesele de sah mereu le plimba.

Afara copii se joaca de-a tata si de-a mama

Preluand si grijile si anii fara sa-si dea seama.

Iar batranii se sting sub atingerea lumii stangace

Dorind nepotilor vieti in amaraciune sarace.

Eu privesc o poza cu un bebelus ce rade

Are sinceritate,naturalete si nimic a ascunde.

Crestem,ne ratacim,uitam,dorim in exces,

Pacat ca zambetul nostru devine doar interes...

vise

Dispar raze telurice de luna

Cand se plimba pe strazile descompuse.

Cu vantul se tine mana in mana

si ploaia sterge praful cuvintelor nespuse,

caci aseara pe geamul aburit a desenat

cu luna

fulgii beti ce se sprijineau

de o amintire alba,ce si-a pierdut cununa.

Urma buzelor ei o saruti zilnic in zori

de pe ceasca de cafea

si aroma de vanilie o simti cand,

visand,

te intorci in pat privind in gol spre partea ei.

Vezi acum ca in urma ei nu au ramas decat

Fire de par pe margini de pat si mai ales

Un gand incurcat

ce astepti sa-l uiti cand schimb asternutul...

gol

Amintiri hoinare se zvarcolesc prin minte,
Iar timpul se stalceste sub cerul tarat de nori.

El se contopeste cu frunze ude,reci si simte

Atingeri ce-ncurca-n suvitete pierdute-n flori.

Ea trece singura cu priviri furisate si nude,
Dezbraca sanii unui apus al cetii matinale,violete.

Vede inocenta in copii pervertiti si-n grijile pierdute
Si vede coapsele unei iubiri batrane si obosite.

Aroma ploii imblanzite e spulberata nocturn de brad,
Cand el ramane, ea danseaza pe valuri de zambete,

Saruta corpul senzual al unui decembrie fals afisat.

Se privesc...cu mintea afona de ganduri cauterizate.

ploua?

Un copil batran privea cu ochi strambi candva

Ploaia fara cuget, ploaia fara stropi.

Sclipirea ii era prafuita demult, caci

Ploua sec si peste frunze-i vid.

Ploua sarac pe timpul inert si clandestin

Vantu-i ingana sarcastic tacerea.

Ploua pedant pe strazile fara noi, unde acum

Sunt doar statui vii cu suflet sters.

Ploua subred printre pasii agitati,

Ma ascund langa copacul galben.

Ploua decadent peste lacul inverzit, iar afara...

Un singur om si-un singur copac galben.

A..am zis ca ploua?

violet

Iubeste-ma hoinar in umbra alaturata de violet,
Cerul solitar sa clipeasca inchizand zarea fixa.
Hai la copacul violet cu voce surda si
Iubeste-ma strengar,langa lacul decadent
Sa ne-nvelim cu cerul violet.

Iubeste-mi razele de soare violet plimbate subred
Pe liniile ploii ce-mi deseneaza corpul pulsand..
Stropi de violet,rotunzi si umezi canta la pian
Iubeste-ma printre fluturii tomnatici si
Sa ne-nvelim cu cerul violet.

Iubeste-mi sanul dezvelit de asternutul violet,
Cand buza ta imi gadila zambetul adormit.
Lasa fereastra cu gand violet deschisa,
Iubeste-ma pe patul absent,dispari cu mine lent,
Sa ne-nvelim cu cerul violet.

vama

Nisip pe asternutul cu urme de rasarit mahmur
Ne gadila trupurile in timp ce respiram somnorosi.
Aerul beat se pierde in vantul cu miros sarat,
Tresar, iar genele mi se zbat.
Visez.

Miscari-mi libertine fug in ritm propriu,
Vibratiile ma cheama in abandonul de chitara.
Pe plaja cu un singur bec si prea multe stele ametite
M-am iubit cu marea, iar in intunericul parsiv
Valuri orgasmice treceau prin mine.
Puritate.

Chipuri, trupuri si din cand in cand suflete stravezii,
Un zambet comun la o sticla de vin si o tigara de prietenie.
Umbre colorate se dezmatau pe langa focul de tabara nocturn,
Cu ganduri hoinare ne tineam de mana.
Prietenie.

mel

Cuvinte inconstiente se insira pe un portativ gol
Fara cheie muzicala si fara sonor.
Ea, seducatoare si pasionala saruta o vioara
Cu miscari lascive de femeie solitara.

Furie si gand,tristete si un posibil zambet frant
Alearga anemic pe arcul carunt.
Lacrima ei canta in amfiteatrul nud si linistit,
Iar partitura tipa si ramane fara sfarsit.

Vioara cade pe scena cu ecou batran si pustiit
Ea se stinge erotic intr-un haotic asfintit.
Sala se imbraca treptat in chipuri si soapte,

Ea, cu-n san dezgolit canta mai departe.

imbratisati

Strange-ma in brate cand ma vezi cu parul ravasit
Adormita de ganduri si sprijinita pe adieri de vara
Cu o mana strang fara rost o suvita ratacita, iar tu
Te uiti cu zambet in priviri la mine si taci.

Te strang in brate cand ma inseli cu visele si noaptea
Tresarim la miscari involuntare spre un infinit lasciv
Iti soptesc sentiment improspatat de roua diminetii
Si rad fericita cand desenam ursuleti in nori de papadie.

Ne vom mai tine in brate cand va veni toamna cu ploi,
Cu frunze decadente si miros de fructe tardive dar coapte ?
Ne vom mai trezi cu gandul suspendat la noi sau doar
Vom trece peste nopti inodore cu suspin de vara ?

sec

Miros de vara seaca

Imi vitalizeaza venele vinetii.

Ma plimb desculta pe pietre colorate

Vreau sa simt iarba uda sub picioare.

Urma de machiaj si forma unui san

Iti deseneaza asternutul dezbracat,

Acum camera are doar lucruri

Si miros de vara seaca.

Din masina aburita vad flori din stele,

Ploaia cernuta imi canta balade subrezite

Inchid ochii si vreau doar sa dispara

Mirosul de vara seaca.

noi si restul

Picteaza-ti respiratia de vara
Pe zabrelele geamului meu transpirat
Vei sti cand sa intri,caci
Imi vei citi nudul feminin din privire.
Odaia umeda se pierde intr-un fundal
De culori vii in asfintitul subred
Al soarelui batran si violet.
Vom avea doar clipe de infinit
Ce ne vor suspenda vietile in prezent,
Iar noi vom avea o saltea alba,
Ferestre fara intuneric si fara val de matase,
Vom fi deschisi si naturali.
Ploaia va uda umbra buzelor tale
De pe paharul de vin rosu uitat afara,
Unde va mirosi a contopire si a suflet re-gasit.
Lumanarile de vanilie se vor stinge subtil,
Lumea va fi spanzurata de vise inocente,iar noi,
Noi ne vom iubi din atingeri si priviri,
Din fiinta si miscari unduitoare ale unui singur trup.

flori de camp

Stai langa mine si taci.Vreau sa privim imagini
Fara culoare si fara fundal,
Fara inceput si fara sfarsit.
Ne vom uita la oameni si ne vom simti
Deasupra lor cu un nor in plus.
Vom avea pete de viata pe suflet
Si ochii, fara praf de ironie vor fi
Apa sfintita ce ne va boteza iubirea.
Stai langa mine pe patul cusut in petale mov
Ce ne vor fura gandurile spre vise vesele.
Cand ne vom fi trezit,culege-mi roua rece
Si uda-ti buzele ca eu sa beau din tine.
Culege-mi razele de soare ce se joaca
Printre degetele noastre strambe si timide.
Stai langa mine si culege-mi flori de camp,
De suflet sa le prind, iar mirosul lor salbatic
Sa-mi aminteasca de tine in serile reci si solitare.
Stai langa mine si culege-mi priviri sincere,
Ofera-mi un sarut si pastreaza-ma langa florile campului.

tempore

Un nor nesocotit si orb imi fura umbra
Imi sorbeste ziua si ma-ncununeaza
Pe flori obraznice iubirea mi-o viseaza.
Picaturi de sunet ma vibreaza la ureche
Iar vara se prelinge spre o amintire veche.
Un nor nesocotit si orbi mi fura umbra
Cu ochi de copil un mac ma priveste naiv
Uimire pe petalele lui si un cuvant nociv
Striga pedant in ceasornicul uitat pe cer…

Vara se prelinge spre o amntire veche.

noapte de mai

O noapte de mai la mare
Cu mirosuri ce plutesc fara culoare.
Privesc zambete fara discernamant,
Primesc cuvinte ude fara sa le-aud.
Gesturi buimace ne deseneaza nocturn
Grijile evadeaza ca niste bule de sapun.
Conturul alb al spumei de mare
Se plimba pe ganduri si da din picioare.
Tu,separa-mi genele una cate una
Miroase-le si-atinge-le una cate una.
Sunetul de voci bete se-nalta amestecandu-se
Cu fumul de tigara si visele obraznice.
O noapte de mai la mare
Uitam de voi si gustam sare,
O noapte de mai simtim ploaia pe buze,
Pe un umar gol,iubiri de vant de Vama duse.
Nisipul rece sa-ti devina asternut
Iar cerul unei nopti de mai sa-ti fure un sarut.
Vreau inca o noapte de mai la mare...

Realitate

Terasele se scutura de soare si adorm,
Obloanele obosite clipesc a se inchide.
Aerul incetineste din fuga,
Se lasa prins de orbite negre si moarte
Cand pe cer pluteste degajata primavara.
O femeie plange cu chipul inert,
Isi seamana visurile si acel regret
Al tuturor si al nimanui.
O fetita se joaca intr-un colt
Legana copilaria pe brate, dar
Va uita de papusi si rochite rupte,
Va avea sangele in ochi si scarba in dorinte
Si moartea va fi ca o umbra agatata in spate.
Un barbat cerseste traind parca paralel
Se cuibareste intr-o patura de ziare
Si viseaza la uitare, fiind in sevraj in fata realitatii.
O bucatarie mica, o dimineata ametita
Si doua guri ce sorb o cafea somnoroasa, in timp ce
O noua viata paseste cu scancet
In haita societatii voastre,
Iar alta se inalta printre ramuri de liliac spre eliberare.
Realitate...

patul ma doare

Perna ma minte cu mirosul pielii tale subrezite

Patul ma doare cand nu-ti gasesc

Privirea in asternutul pagan de noi..cant si

Imi pierd picioarele sub patura tremuranda

Ce pastreaza impregnat in panza verzuie

Colajul sentimentelor noastre prafuite,

Prea pierdute de ei, prea pastrate de noi.

Acum sunt in sevraj cand patul se-ngusteaza,

Devine cavou infrigurat in raze strambe

De amintiri putrezite si...a...simt si acum

Aroma letala a incolacirii matinale

De maini,degete,trunchiuri si linii clandestine

Ce in bezna diminetii devin straine...acum

Patul ma doare...

minti

Minti cand lasi timpul sa treaca
Pe langa tine fara regret si dorinte,
Minti cand te simti sec si inert

La Trecerea celei mai dragi fiinte.
Minti dezastrul din realitatea tuturor
Pentru a-l metamorfoza in Adevar,
Minti soarele cand ii tanjesti caldura

Si simti doar raza lunii transparenta.

Minti ochi ce te privesc zilnic
In analize strambe sa te ineace,
Minti Sinele ce tipa in gemete de malpraxis.
Doar oglinda te vede, dar e rece...nu te simte.

nature

Pereti amari si goi se-ncolacesc in singuratate,
Se-ntind s-o imbratiseze, iar ea pasiva
Sta rezemata de un colt de lumina tremuranda
Si priveste eternitatea fata in fata.
Insemne bolnave de viata cersesc pamant,
Cai ferate, imbatranite de destine
Tipa spargand linistea vegetatiei convalescente.
Acum e impacata, susoteste cu vantul pentru alinare,
Iar soarele formeaza pe cer in forme si contururi
Un sarut cu buze diforme incadrate perfect
Intr-o lume nascuta pe fondul unui mozaic de defecte.

indragostiti

Intinde mana spre cerul violet

Sa plecam dincolo de noi,

Sa-ti mangai parul in soare

Si suvita hoinara sa ti se-ncurce-n

Zambet.

Naste-ti gandul in fiinta din mine

Parinti sa fim noi in pacat...

Haosul sa-l botezam in iubire

Si Patosul sa-si cante lacrimile-n

Rime.

Atinge cerul si ne vom tine de mana

Ochiul tau albastru va desena clipa pe-un nor

Ploaia ne va mantui samanta naiva,

Iar lumea ni se va parea atunci

Pagana.

Prietenie

Seri imbracate in fum si zambet
Cu sunet de chitara si prieteni
I se tesea inima si pentru moment
Ochii priveau, vedeau, dar apoi uitau
Si treceau mai departe.
Jocurile fara timp si prezentul
Desenat doar in clipe ce danseaza
In jurul lor, pe strada pustie
Respirau aerul rece si inocent,
Cantau viata impreuna.
Cu zile crescute in natura
Pe podul adolescentei naive aparea
O panza de soare mov, iar dupa copac
Pandea un foc rotund, perfect,
Iar ei pipaiau libertatea in jurul lui
Tinandu-se de mana.

piano

Pianul rece se stinge si moare
Un ochi de Sfant se naste sub soare
Cantandu-i eternitatea ce parca-l doare
Cand ploua si pana si neantul dispare.

Pianul rece se stinge si tipa
Sufletul tremurand ii atarna de-o aripa.
Umbre drogate se perinda dintr-o pipa
Timpul re-naste inert dintr-o licita clipa.

Pianul rece se stinge si regreta
O lume moarta in soapta dementa.
Incet, dulce susur de claviatura lenta
Iti citeste, iubite la urechea-ti intransigenta.

copil

Pete lichide se sterg de fereastra,
Natura respira, eu imi privesc tacut
Ochii inundati de o ploaie albastra
Si-mi trezesc copilul din mine
Ce ma striga mut.

Mergem amandoi sa gasim amintiri,
Iar eu il pierd de mana la o margine de pod
Si devin un sclav al gandirii in neant.
Uitand de prezentul schizofrenic,
Copilul ma arunca in al inimii exod.

Inocenta somnambula acum ma-mbraca,
Iar levantica in vise mov usor ma poarta.
Am scapat,dar acum copilul este cel ce zace
Imun, intangibil deasupra patului meu.

artist mort

Unghiile zgarie necazul mort
Cortina cade,artistul e uitat de tot.
Zambetul se scutura-n agonie
Ce se sterge cu praf de o lasa marturie.
Inima tremura de neant si mister
Haosul boteaza artistul ca pe un inger
A carui lumina este eclipsata discret
De raze demonice ale unui asfintit violet.
Marsul greierilor luciferici il ingroapa
Cantandu-i despre viata,o batrana schioapa
Ce un vis lui i se pare, iar in versuri moarte
Un artist danseaza si jeleste Lumea de departe.

pace

Stoluri de priviri oglindesc rasaritul
Unei ore de iarna tarzie,pagubita
Ce se zbate cu ultimele aripi de vant
Si alunga lumea.
Lumea…
Doua silabte si-un cuvant abstract
Pnetru ei si concretizat in noi.
Dorinta…
Ii apasa fugitiv iluzia zilei de maine
In timp ce pianul jeleste un cantec
Palid si mort.
Cioburi de furie taie dimineata
Impunand orizont si limitare
Si alunga lumea.
Trupul i se zbate in umbre posace
Fuge si se-mbata din confuzie,
S-a ratacit de lume si a gasit
Pace…

gerunziu

Si imi trece prin gand
Un sunet sobru, cantand
Plutesc peste vale tipand
De bucurii naive, plangand,
Un batran in palme tinand
Un suflet denivelat, sarutand
O margine de cer plapand.
Rochii de raze purtand
Luna ma-ngana zacand
Intr-un oras ce moare zicand:
"Plecati sau adormiti uitand..."

doua prietene

Adoram acea leganare tacita pe care ne purtam
Somnoroase si visatoare amandoua in dimineti
Prea matinale pentru noptile pierdute, cu ore fara sir,
Vorbind cuvinte,ingandu-ne in aceeasi respiratie
A unei soapte venite de departe pe fereastra deschisa.
Tu murmurai naiva "Stop", devenind in ochii mei
Fosta Sam Brown, iar eu te priveam si...atat.
Te alintai apoi cu atata naturalete perfecta
Pe genunchii mei, in timp ce te bateam cu mangaieri
Stangace, dar voite...iti spuneam multe..nu auzeai.
Ignoram zgomotul haotic si ritmul fanatic din jur
Si ne imbratisam in priviri gandurile nespuse, citite.
Tu desenai concentrata si minutios in timp ce trenul
Ne ducea spre drumuri luate cu asalt de doua prietene.
Imi spui ceva, zambesti liric, apoi zugravesti rochita
Acelei fetite din cartea de colorat, dar liniile zburda
Pe langa foaie treci cu carioca grabit, ca spiritul tau
Agitat si nonconformist si asa exploram un ritual pur
De legi nescrise ale prieteniei...
Asa intr-o monotonie gri apare o pata neagra, care
Imi violeaza universul si ma elibereaza in fericire.
Am incetat sa ma mai intreb daca esti doar
O amintire adolescentina ce ma va parasi
Ca un fum de tigara dus de vant si poluand lumina.
Esti aici si eu nu plec..deci..suntem amandoua.

ei

El crede in iertarea ei pagana, ratacita,
Ea crede in protectia zidita in privirea lui
Secunde se scurg, frunze cad,timpul moare.
Cioburile de raze ii distorsioneaza chipul ;
O vede.Acum sunt frumosi amandoi
Imbracati in frunze ude ce se nasc
In priviri ce vorbesc cuvinte ciudate.
Ei fugiti, copacul ramane, ziua viseaza.
Pagini trecute de timp si galbene de amintire
Le deseneaza Umbra intinsa pe acelasi pat,
Perdeaua ii ascunde sub un asternut tacut.
Respiratia curge in note de chitara rupta,
Ea cu ochii spalati de adevar si uimire,
El cu gandul ferm si delicat concretizat in gest,
Amandoi cu poze sterse de demult
Se pierd in emotii si in jocul atingerilor de cearsaf.

outsider

Noaptea tresalta in valuri de un negru buimacit
Purtandu-ma agale pe umbra dezlantuita-n pacat.
Ma pierd, lumina ochilor palpaie-n vulnerabilitate-mi
Si atunci tip pentru cei surzi ca tine, ca ea, ca noi.
Ma inglobez in vise cancerigene dar undeva
Stiu…pe o frunza difuza-n verde adie o soapta.
Asa, sunt imuna la umanite si am devenit
O clandestina avida de naivitate si...nimicul abstract.
S-a spus de mine ca sunt om…
De fapt sunt doar un mozaic imbujorat
De propriul meu gand hoinar, in timp ce
Impletesc in cuvinte mute perversitati
Ce ma separa de lume si ma apropie de mine.

fluture

Vreau sa fiu fluture, desenat pe cer
Cu aripi epileptice sa ma inalt mai sus
De gand, de lume, de minciuni perfecte.
Vreau sa fiu fluture sa simt natura
De oameni stricata, sa-mi pierd umbra
Zborului in umbre violete de amurg.
Vreau sa fiu fluture, devotat ramurilor vietii
Tusul meu sa presara zambete ciudat de sincere
Adultilor-acei copii ipocriti cu sentiment.
Vreau sa fiu fluture sa ma pierd in razele salbatice
De luna beata si de naivitate constienta.
Vreau sa fiu fluture sa traiesc putin, fara oameni
Si sa ma bucur de tot, fara teama sau regret.

cafe

Liniste matinala, inceput de primavara precoce,
Soare las, ascuns in jocul norilor puerili si fara culoare
Foi de ganduri schitate in haosul din camera,
Poze prafuite de amintiri si servetele cu lacrimi uscate.
Pasi de vid, pahar nuantat in rosul unui vin de aseara,
Reflexii inumane a fiintei cicalite dimineata de o oglinda.
Fereastra inundata de vantul prea terestru,
Voce fara silabe si gesture fara inteles decat pentru Sine.
Note muzicale scurse pasiv in ibricul ars si obosit
Cana cu tema londoneza si o tigara ne-simtita
Beau cafeaua.

complementar

Cat imi place sa te privesc fara ochi
Ascuns printre cearsafurile ude de zapada.
Cat iti place sa ma simti platonic
Cum respir,prea usor sa ma auzi.
Cat ne place sa visam sub aura albastra
A unor crengi de brad nenascut.

Cat imi place sa ma iei la dans
In mijlocul noptii, cu muzica surda.
Cat iti place cand ignor banalul batran
Si ma joc ca un copil cu nori de primavara.
Cat ne place cand protectia ta spulbera tacit
Fumul meu de tigara si teama mea de maine

secret

Alta zi, alta lume,inca un secret, inca o raza
Se aprinde si felinare nocturne si palide
Culori ude si perverse pe strazi creeaza.
In surdina niste umbre alunecoase se joaca
De-a va-ti-ascunselea pe un perete batran.

La o fereastra un ghem de suspine se frange
De jos privesc si o vad cum cu poza aruncata
Se cearta caci privirea lui prea tare o strange,
Vremurile acum s-au prafuit intr-o sticla de vin
Simte frigul si doreste soarele sa-i jeleasca mintea.

Peste trunchiul de copac putrezit de vorbe ce striga
Se intinde si un glas stins si blond rezuma
Vocale si clipe in doar o liniste nascuta din frica.
Afara e senin, haosul de voci dispare, iar ea incet
Se contopeste cu noaptea si dispare spre primavara.

reverse?

Tatuajul inocentei indoliate
Va fi botezat de timp in soapte,
Ce ne vor sfinti sentimentul.
Nimic
Nu va fi in zadar,caci nu va fi regretul.


Vom lasa amintirea in letargie
Sa se-odihneasca, pace in seductie.
Gandul delirat se va potoli in stralucire.
Tacere.
Totul e stins si suspin in plutire.


Rama ce-mi va imbraca fiinta in amintire
Va fi uitata, voi reveni in spirit la copilarie
Iar visul nevrotic e acum neant linistit.
Confuzie.
Ar trebui sa avem sansa de a renaste ?

Rehab

Fulgii de rautate ne sting esenta,
Lumea este pictata intr-un
Suras apocaliptic, in care putini
Sunt cei ce simt cuvantul, multi
Sunt cei ce cimenteaza simtul
Sub denivelari pacatoase si demult
Eram doar copii cu ochi curioasi
Si jocuri sincere, dar acum
Ne-nlantuim in detalii improscate
De non-sens si de lipsa constiintei,
Care adoarme in adieri de levantica.
Existenta este plecata la dezintoxicare,
In timp ce oamenii sunt dependenti
De minciuni pliabile si ganduri de praf.
Un inger arunca printre ei
Flegme de adevar care, pe unii
Ii exileaza in Neant, iar altii
Intra in sevraj aspirand spre Albastru
Decretand ca lumea este impartita acum
In lumea fiecaruia.

Epigon

Iti simt gandul ridat
Ce in deznadejde te apasa.
Te invalui in cercuri pliate
In forma melancoliei.
Iti simt privirea tacuta
Ce ma inchide in siguranta.
Iti simt izolarea patetica
Ce te scalda in incertitudine.
Iti simt otrava spaimei
Ce arde necazul ingandurat.
Iti simt mireasma primaverii
Ce infloreste in inima ta,
Peste orice patura alba si rece.
Te simt in fiinta si in suflet,
Te simt in adevar,
Iar eu,epigon pueril
Continui sa te simt..

Re-gasire

Te vade...
In zambetul trufas al unui scrum de tigara,
In zapada amaruie a unui sentiment pur,
In litera unui cuvant zugravit in privire,
In vartejul unui nisip umed desenat printre ape.
Te simte..
Amarui fior,te plimbi singuratic pe spatele ei
Tanjiti acelasi soare nepretuit si aceasi zi timida,
Acelasi fulg topit de acelasi buze intr-un sarut
Va inundati fiinta cu fasii de orizont si va pierdeti.
Te asteapta..
In ore de o ciudata anestezie de vis colorat,
Un ghiocel plapan si eroic te instiga spre ea.
Isi devoreaza sperantele,inabusa timpul
Si sta nemiscata,salbatica si fara verb.

Matinal

Buna iubitule!
Vreau sa-ti incanti respiratia matinala
Cu mirosul violet
Al unei ore sosite prea devreme.
Sa-ti uiti fiinta in sani dezgoliti si murmur de raze
Nocturne si calde , ude si procreate
In timpurile sfintite cu plimbari desenate
In gesturi de indragostiti venetici,exilati in umbre
Asezate pe asflatul infrigurat si zapacit
De zambetul dragostei.
Noi le vom profana cu buze pagane vom naste
Un sarut ingenuu iar zapada stearsa si prafuita
Va canta silabe stirbe pe portative
Mirositoare de brad.

deja-vu

Flori carnale se scutura
Din muguri de virginitate.
Pudoarea unui san expus
Reflectarii din ochii lui
A imbatat o noapte numai
Cu miresme si-adieri,
Gand si-atingeri.
Defloreaza-i inima de migdal
Si simte-te unu cu fiinta ei.
Pro-creeaza vise
Din umbre si lumini ce vor fi
Un drum emfatic pentru lume,
Dar embrionul va fi acolo,
Un hil sentimental ce va apartine.
Intr-un final obosit de meditatie
Si de reverie samavolnica
Ramai doar cu dorinta
De a fi facut dragoste si de a o iubi.
Ha ha..deja-vu...

Sfat

Gandeste-te ca nu ai gand,
Doreste-ti sa nu ai dorinte,
Simte fara sentiment,
Zboara fara aripi.
Plangi fara lacrimi,
Sufera fara agonie,
Iubeste fara dedicare,
Da viata fara s-o creezi premeditat.
Ingrijeste fara grija clipei pierdute,
Fii copil fara inocenta,
Fii sincer fara reguli,
Fii TU fara lume..

idee

Pistrui albi si reci in noapte ne incolacesc trupurile
Si ne penetreaza simturile spre extaz.
Momentul de reverie se scurge prea repede si prea nebun
Pentru a fi luat in seama de buzele ce vorbesc limbi necunoscute.
Geamul e intredeschis,iar adierile vantului de toamna tarzie
Gadila perdeaua de ciocolata ce ne protejeaza de restul lumii.
Trage patura ispitei peste noi si peste timp
Dragostea va eclipsa asternutul fara loc si clipe,
Tu te vei pierde cu mine spre a deveni Intregul unic.
Stinge lumina.

suspin

Vechea odaie imi canta plutitor
Ca o chitara ce plange,o mama suspina
Tacit si blestemand ridurile timpului
Scurs si ireversibil.
Zambetul spart e sters de aburii de ceai
Sau de fumul nocturn al unei tigari
Ce tremura in acordul cantecului
Unui greiere.
In silabe frante sau nerostite imi spune
De vise neatinse sau dorinte nici de ea stiute
Trupul ei se face ghem in bratele mele
Si asa devine in nopti tarzii din nou
Un copil.

somn

Cetini de cuvinte curg peste mine in seri de noiembrie
Miroase a rece si a gand,a ploaie si a singuratate.
Pe apa plutesc bulbi de invidie neinfloriti si cruzi
Ce sageteaza cu priviri insolente spiritul netulbulat
Al unei flori scaldate-n culori vii si in acord de freamat stins
Isi etaleaza petalele subrede spre orizonturi deschise si nestiute.
Pe fundal,El deseneaza umbre in apusuri de piersici aruncate-n apa.
Poate ca inocenta acelui boboc infloreste tacit si in chinuri
Formand carari de greseli ce-i fac tulpina puternica.
Dormi,visele iti lumineaza ochii inchisi,

Dar timpul iti lasa ridurile pe suflet

Ploaie in iunie

Lacrimi de speranta vor mangaia apusul
Peste natura care a adormit in miros
De petale uscate
Vreau sa dorm pe un nor
Alb,pufos si libertin.
Vreau ca ploaia sa-mi reverse
Visul juvenil si naiv
Intr-o lume secetoasa de sentiment
Vreau lumina pura sa-mi redea
Sperantele botite in colturi
De frigul iernii avide si imblanzite
In ploaie.
Acum sunt sentiment poluat de natura
Din radacini sterpe intr-un val de ceata fierbinte.
Totul e un tablou uitat de lumina,
In care culorile se contopesc la orizont
Si formeaza culoarea mea

cer

Sunete sparte o amagesc zambind…o zgarie.
Cerul e departe gandul ei nevrotic se zbate la tample
Marea fantomatica se scurge in valuri reci
Iar ea adoarme pe o stanca verzuie uitata.
Cerul e ud si are ochi primavaratici
Muguri inlacrimati se zbat in ochii ei…e trista.
Mana diminetii nu o atinge si totul stagneaza,
Cerul e dureros, ingeri cu ziduri de cuvinte
Danseaza in plecaciuni cerand iertare zilei de ieri
Cerul e albastru azi,dar maine priviri ascutite
Ii vor strica culoarea iar pacatul ei se va elibera
Va plange se va ridica…refugiu de lumina pura
Isi abandoneaza fiinta in Vidul Sfant si nestiut
Caci pamantul e uneori, Cerul e intotdeauna.

Inocenta mea nu e furata,ci doar se maturizeaza,iar
Linistea mea e un suflet de copil prins
Intr-o perioada de criza a invatarii jocului vietii
Ma inalt si ma pierd ca un fum de tigara dus de vantul alb de februarie.
Ma aprind ca un carbune ce reinvie mereu pana da de ploaie.
Atunci ma transform in roua si traiesc..