nature

Pereti amari si goi se-ncolacesc in singuratate,
Se-ntind s-o imbratiseze, iar ea pasiva
Sta rezemata de un colt de lumina tremuranda
Si priveste eternitatea fata in fata.
Insemne bolnave de viata cersesc pamant,
Cai ferate, imbatranite de destine
Tipa spargand linistea vegetatiei convalescente.
Acum e impacata, susoteste cu vantul pentru alinare,
Iar soarele formeaza pe cer in forme si contururi
Un sarut cu buze diforme incadrate perfect
Intr-o lume nascuta pe fondul unui mozaic de defecte.

indragostiti

Intinde mana spre cerul violet

Sa plecam dincolo de noi,

Sa-ti mangai parul in soare

Si suvita hoinara sa ti se-ncurce-n

Zambet.

Naste-ti gandul in fiinta din mine

Parinti sa fim noi in pacat...

Haosul sa-l botezam in iubire

Si Patosul sa-si cante lacrimile-n

Rime.

Atinge cerul si ne vom tine de mana

Ochiul tau albastru va desena clipa pe-un nor

Ploaia ne va mantui samanta naiva,

Iar lumea ni se va parea atunci

Pagana.

Prietenie

Seri imbracate in fum si zambet
Cu sunet de chitara si prieteni
I se tesea inima si pentru moment
Ochii priveau, vedeau, dar apoi uitau
Si treceau mai departe.
Jocurile fara timp si prezentul
Desenat doar in clipe ce danseaza
In jurul lor, pe strada pustie
Respirau aerul rece si inocent,
Cantau viata impreuna.
Cu zile crescute in natura
Pe podul adolescentei naive aparea
O panza de soare mov, iar dupa copac
Pandea un foc rotund, perfect,
Iar ei pipaiau libertatea in jurul lui
Tinandu-se de mana.

piano

Pianul rece se stinge si moare
Un ochi de Sfant se naste sub soare
Cantandu-i eternitatea ce parca-l doare
Cand ploua si pana si neantul dispare.

Pianul rece se stinge si tipa
Sufletul tremurand ii atarna de-o aripa.
Umbre drogate se perinda dintr-o pipa
Timpul re-naste inert dintr-o licita clipa.

Pianul rece se stinge si regreta
O lume moarta in soapta dementa.
Incet, dulce susur de claviatura lenta
Iti citeste, iubite la urechea-ti intransigenta.

copil

Pete lichide se sterg de fereastra,
Natura respira, eu imi privesc tacut
Ochii inundati de o ploaie albastra
Si-mi trezesc copilul din mine
Ce ma striga mut.

Mergem amandoi sa gasim amintiri,
Iar eu il pierd de mana la o margine de pod
Si devin un sclav al gandirii in neant.
Uitand de prezentul schizofrenic,
Copilul ma arunca in al inimii exod.

Inocenta somnambula acum ma-mbraca,
Iar levantica in vise mov usor ma poarta.
Am scapat,dar acum copilul este cel ce zace
Imun, intangibil deasupra patului meu.

artist mort

Unghiile zgarie necazul mort
Cortina cade,artistul e uitat de tot.
Zambetul se scutura-n agonie
Ce se sterge cu praf de o lasa marturie.
Inima tremura de neant si mister
Haosul boteaza artistul ca pe un inger
A carui lumina este eclipsata discret
De raze demonice ale unui asfintit violet.
Marsul greierilor luciferici il ingroapa
Cantandu-i despre viata,o batrana schioapa
Ce un vis lui i se pare, iar in versuri moarte
Un artist danseaza si jeleste Lumea de departe.

pace

Stoluri de priviri oglindesc rasaritul
Unei ore de iarna tarzie,pagubita
Ce se zbate cu ultimele aripi de vant
Si alunga lumea.
Lumea…
Doua silabte si-un cuvant abstract
Pnetru ei si concretizat in noi.
Dorinta…
Ii apasa fugitiv iluzia zilei de maine
In timp ce pianul jeleste un cantec
Palid si mort.
Cioburi de furie taie dimineata
Impunand orizont si limitare
Si alunga lumea.
Trupul i se zbate in umbre posace
Fuge si se-mbata din confuzie,
S-a ratacit de lume si a gasit
Pace…

gerunziu

Si imi trece prin gand
Un sunet sobru, cantand
Plutesc peste vale tipand
De bucurii naive, plangand,
Un batran in palme tinand
Un suflet denivelat, sarutand
O margine de cer plapand.
Rochii de raze purtand
Luna ma-ngana zacand
Intr-un oras ce moare zicand:
"Plecati sau adormiti uitand..."

doua prietene

Adoram acea leganare tacita pe care ne purtam
Somnoroase si visatoare amandoua in dimineti
Prea matinale pentru noptile pierdute, cu ore fara sir,
Vorbind cuvinte,ingandu-ne in aceeasi respiratie
A unei soapte venite de departe pe fereastra deschisa.
Tu murmurai naiva "Stop", devenind in ochii mei
Fosta Sam Brown, iar eu te priveam si...atat.
Te alintai apoi cu atata naturalete perfecta
Pe genunchii mei, in timp ce te bateam cu mangaieri
Stangace, dar voite...iti spuneam multe..nu auzeai.
Ignoram zgomotul haotic si ritmul fanatic din jur
Si ne imbratisam in priviri gandurile nespuse, citite.
Tu desenai concentrata si minutios in timp ce trenul
Ne ducea spre drumuri luate cu asalt de doua prietene.
Imi spui ceva, zambesti liric, apoi zugravesti rochita
Acelei fetite din cartea de colorat, dar liniile zburda
Pe langa foaie treci cu carioca grabit, ca spiritul tau
Agitat si nonconformist si asa exploram un ritual pur
De legi nescrise ale prieteniei...
Asa intr-o monotonie gri apare o pata neagra, care
Imi violeaza universul si ma elibereaza in fericire.
Am incetat sa ma mai intreb daca esti doar
O amintire adolescentina ce ma va parasi
Ca un fum de tigara dus de vant si poluand lumina.
Esti aici si eu nu plec..deci..suntem amandoua.

ei

El crede in iertarea ei pagana, ratacita,
Ea crede in protectia zidita in privirea lui
Secunde se scurg, frunze cad,timpul moare.
Cioburile de raze ii distorsioneaza chipul ;
O vede.Acum sunt frumosi amandoi
Imbracati in frunze ude ce se nasc
In priviri ce vorbesc cuvinte ciudate.
Ei fugiti, copacul ramane, ziua viseaza.
Pagini trecute de timp si galbene de amintire
Le deseneaza Umbra intinsa pe acelasi pat,
Perdeaua ii ascunde sub un asternut tacut.
Respiratia curge in note de chitara rupta,
Ea cu ochii spalati de adevar si uimire,
El cu gandul ferm si delicat concretizat in gest,
Amandoi cu poze sterse de demult
Se pierd in emotii si in jocul atingerilor de cearsaf.

outsider

Noaptea tresalta in valuri de un negru buimacit
Purtandu-ma agale pe umbra dezlantuita-n pacat.
Ma pierd, lumina ochilor palpaie-n vulnerabilitate-mi
Si atunci tip pentru cei surzi ca tine, ca ea, ca noi.
Ma inglobez in vise cancerigene dar undeva
Stiu…pe o frunza difuza-n verde adie o soapta.
Asa, sunt imuna la umanite si am devenit
O clandestina avida de naivitate si...nimicul abstract.
S-a spus de mine ca sunt om…
De fapt sunt doar un mozaic imbujorat
De propriul meu gand hoinar, in timp ce
Impletesc in cuvinte mute perversitati
Ce ma separa de lume si ma apropie de mine.

fluture

Vreau sa fiu fluture, desenat pe cer
Cu aripi epileptice sa ma inalt mai sus
De gand, de lume, de minciuni perfecte.
Vreau sa fiu fluture sa simt natura
De oameni stricata, sa-mi pierd umbra
Zborului in umbre violete de amurg.
Vreau sa fiu fluture, devotat ramurilor vietii
Tusul meu sa presara zambete ciudat de sincere
Adultilor-acei copii ipocriti cu sentiment.
Vreau sa fiu fluture sa ma pierd in razele salbatice
De luna beata si de naivitate constienta.
Vreau sa fiu fluture sa traiesc putin, fara oameni
Si sa ma bucur de tot, fara teama sau regret.

cafe

Liniste matinala, inceput de primavara precoce,
Soare las, ascuns in jocul norilor puerili si fara culoare
Foi de ganduri schitate in haosul din camera,
Poze prafuite de amintiri si servetele cu lacrimi uscate.
Pasi de vid, pahar nuantat in rosul unui vin de aseara,
Reflexii inumane a fiintei cicalite dimineata de o oglinda.
Fereastra inundata de vantul prea terestru,
Voce fara silabe si gesture fara inteles decat pentru Sine.
Note muzicale scurse pasiv in ibricul ars si obosit
Cana cu tema londoneza si o tigara ne-simtita
Beau cafeaua.

complementar

Cat imi place sa te privesc fara ochi
Ascuns printre cearsafurile ude de zapada.
Cat iti place sa ma simti platonic
Cum respir,prea usor sa ma auzi.
Cat ne place sa visam sub aura albastra
A unor crengi de brad nenascut.

Cat imi place sa ma iei la dans
In mijlocul noptii, cu muzica surda.
Cat iti place cand ignor banalul batran
Si ma joc ca un copil cu nori de primavara.
Cat ne place cand protectia ta spulbera tacit
Fumul meu de tigara si teama mea de maine

secret

Alta zi, alta lume,inca un secret, inca o raza
Se aprinde si felinare nocturne si palide
Culori ude si perverse pe strazi creeaza.
In surdina niste umbre alunecoase se joaca
De-a va-ti-ascunselea pe un perete batran.

La o fereastra un ghem de suspine se frange
De jos privesc si o vad cum cu poza aruncata
Se cearta caci privirea lui prea tare o strange,
Vremurile acum s-au prafuit intr-o sticla de vin
Simte frigul si doreste soarele sa-i jeleasca mintea.

Peste trunchiul de copac putrezit de vorbe ce striga
Se intinde si un glas stins si blond rezuma
Vocale si clipe in doar o liniste nascuta din frica.
Afara e senin, haosul de voci dispare, iar ea incet
Se contopeste cu noaptea si dispare spre primavara.