am avut candva un copac.
avea flori colorate si ma lua in brate
cand i se facea dor de mine.
era imbracat cu frunze geloase
cu care imi placea sa ma pierd in seri de vara
la vorbe ametite de vin rosu.
acum ma impiedic zilnic de aceleasi scari albe
si imi stropesc peretii camerei cu vise.
din jurul meu inhalez un iz de teama
cand,
piciorului stang cu neincredere ii urmeaza
cel drep cu dorinta de a descoperi
oamenii din spatele fetelor.
un fum,ploaie,ore,eu...noi;
imi iau doza de realitate din fiecare rasarit,
iar pe cea de frenezie o sting cu nuante sterse
de apus tomnatic.
arunc zarurile ca pe niste pagini albe
ce se rostogolesc nesigur si voit spre tine.
tu sa le scrii printre gene somnoroase,
eu sa fur vorbe nespuse..
acum
prefer sa ma uit la cateva picaturi de ploaie
care fac dragoste.
