Vara seaca

 Miros de vara seaca

imi respira venele vinetii.

Ma plimb desculta pe pietre si vreau

Sa simt iarba uda sub picioare. Dar, nu!

Urma de aternut si forma unui san

Iti deseneaza umbra unui pat dezbracat.

Acum,

Camera are doar lucruri si

Miros de vara seaca.

Din masina aburita vad flori in stele insetate

De ploaie cernuta, ce canta.

Inchid ochii si balade subrezite 

Aud din licurici si vreau 

Sa dispara in 

Mirosul de vara seaca.

Vreau sa-ti zambesc cu buze curate,

Fara teama zilei de maine

Si doar sa-ti respir soaptele furate.

Ochii de copil inert se sting si devin moi,

Apa plange fara val, iar vantul aduce

Miros de vara seaca.

a fi (Damien Rice-Cannonball)

Era o dimineata tardiva, iar pe geam intra

Ziua in care tu ai plecat.

Era cald si soarele era un dracusor care

Se juca in parul tau cu gandurile mele.

Era miros de cafea in camera, iar eu ating

Buzele tale ce au ramas desenate pe cana.

Era privirea pe care am uitat sa o citesc caci

Fumul din jur nu ma lasa sa ma dezbrac de tine.

Erai tu pana sa pleci inchizand usa, iar

Cheia e prafuita de orele bete si tacite.

Eram eu cea care a ramas fara cuvant si cu

Nudul invelit in cearsaful furios.
Era o seara tremuranda,iar afara se zbatea
Noaptea in care eu am ramas.
Era frigul de afara care ma ispitea sa ma ascund
In tricoul tau si sa-ti imbrac pielea.
Era vinul cel ce-mi colora obrajii si, in timp ce
Privirea ta imi aluneca pe gat,
era timpul oprit in loc cel ce facea sa-mi tremure
Reflexia altcuiva, abia nascut in mine.
Eram eu cea care s-a trezit cu gandul mahmur
Si l-am lasat pe perna ofilita.
Erai tu cel care nu stia sa-l dezlege, asa ca
Ai intors perna invers.

Crez

Uite,uite ti-am desenat un fluturas!
Asta e o mana a unui nor..
Ba nu!!! Uite,nu vezi? Are si aripi si de toate..
"Ti se pare."
Raspuns sec,
Privire spre non-sens.
Dar eu stiu ca am facut fluture.Sunt sigura!
"Degeaba daca eu nu cred asta."
Perdelele radeau printre raze de lumina,
iar fluturasul se pregatea sa zboare.

Culorile de pe aripi i s-au topit de la caldura

Si

in urma sa ramane un curcubeu toropit.

,,Nu te cred"

Fluturasul imi zbura prin par si am stiut

,,Nu am nevoie".

orb

Lumina susoteste la geam,
iar,
in timp ce eu respir in abur inghetat,
ea imi scrie povesti hoinare.
Palavragim non-sensuri si cana de ceai se raceste.
Fara timp,privesc agitatie
si
lumea colindandu-si grijile,
uitandu-si dorintele si
aruncandu-si cuvintele prea seci pentru a fi rostite,
pe zapada imuna.
In parc siluete albe se disting vag in lumini de felinare,
in aer se simte seductie , joaca si
deasupra serii nu ramane decat
un semn de refugiu.
Mai pun o cana de ceai si incep sa desenez cu privirea pe geam...
el ii saruta sanii dar nu simte mirosul sarat din ochii ei,
ea il mangaie,dar nu reuseste sa-i atinga gandul.
E dimineata si lumina fuge.
Se ascunde dupa nori si perdele, iar genele mele
sunt prea adormite s-o caute.
Asa ca...
o las sa dispara.

Q

Cum ar fi sa uitam ca avem cuvinte?

Oare am tipa cu Ochii pentru a-i face pe ceilalti

sa auda?

Oare si-ar lasa Mana peste Sanul ei timid si dezgolit?

Posibil...

Cum ar fi sa mergem intr-o zi pe strada cu ochii inchisi?
Oare ne-am ciocni Ideile pe trecerea de pietoni?

Oare Esenta noastra ar fuziona spre concretizare?

Posibil...

Cum ar fi sa mirosim Zambetele uitate printre buze?

Oare am putea asfalta o strada cu ele?

Oare am putea sa ne desprindem o zi de noi insine?

Posibil...

Cum ar fi sa ne aruncam Haine colorate pe cer?

Oare am putea face un curcubeu din ele

intr-o zi de noiembrie?

Oare ar putea sa-i iubeasca Frunzele bolnave

ce ii cad in parul hoinar?

Posibil...

Cum ar fi sa nu existam o zi?

Imposibil!

rutina

Povesti ude mi se lipesc de talpi
Cand alunec dimineata
pe cararea de caramizi galbene spre
Viitor.
Le aud respiratia somnoroasa si le privesc
genele cum gem si emana aburi reci
ce se concretizeaza timid in
Realitate.
Silabele nerostite fug de legaturi logice
si uita sa devina cuvinte aruncate pe drum.
Asa ca ma invelesc cu aceeasi patura seara,
caci e frig,iar apusul nu razbate la geamul meu.
Ma las iubita de aceeasi ceasca de cafea muta
care imi numara minutios
Secundele.
Umbra pasilor mei a adus miros de camin tomnatic
in camera ce ma dezbraca de zi cu aceeasi rabdare,
Iar eu raman cu aceleasi intrebari caci
Mi s-a aburit oglinda si nu reusesc sa-mi vad
Gandul hoinar de pe fruntea obosita,
Sentimentul inchis intr-un clipit al ochilor ce ma dor,
Dorinta ce se zbate la sanul meu dezgolit.
Si totusi...stiu ca raspunsul despre tine e scris
In frunzele aruncate pe linia
Corpului meu.

C.E.

Ploaia va degrada asternutul patat de respiratia mea
iar tu
tu vei ramane goala.
eva mea...
nu vei avea nici macar parfumul pagan
al frunzei de mar.
Ploaia iti alapteaza emotia ca o leoaica ce-si hraneste puiul
dar tu
tu inghiti ziua in sec.
eva mea...
lacrima ta va fi sarea din painea mea.
Ploaia ma doare caci eu m-am imbatat cu ambitia de
a-mi implementa seva gandirii si esenta puterii mele
re-creatoare
pentru a nu-mi lasa umbra acoperita de nori,caci tu
eva mea...
tu meriti rochia unui cer senin ce danseaza prin frunze
in miez de toamna.
Din ploaie ma renasc si aerul ud imi face genele sa vibreze
caci camera mea e seaca,dar eu
eu vreau sa fiu intr-o zi
eva care esti tu mereu;
dar mai ales azi...
azi cand ochii tai erau jarul de pe un peron rece si murdar
iar eu
eu am ramas blocata cu ploaia chipului tau pe retina.