ei

El crede in iertarea ei pagana, ratacita,
Ea crede in protectia zidita in privirea lui
Secunde se scurg, frunze cad,timpul moare.
Cioburile de raze ii distorsioneaza chipul ;
O vede.Acum sunt frumosi amandoi
Imbracati in frunze ude ce se nasc
In priviri ce vorbesc cuvinte ciudate.
Ei fugiti, copacul ramane, ziua viseaza.
Pagini trecute de timp si galbene de amintire
Le deseneaza Umbra intinsa pe acelasi pat,
Perdeaua ii ascunde sub un asternut tacut.
Respiratia curge in note de chitara rupta,
Ea cu ochii spalati de adevar si uimire,
El cu gandul ferm si delicat concretizat in gest,
Amandoi cu poze sterse de demult
Se pierd in emotii si in jocul atingerilor de cearsaf.