18 februarie, 2009

suspin


Vechea odaie imi canta plutitor
Ca o chitara ce plange,o mama suspina
Tacit si blestemand ridurile timpului
Scurs si ireversibil.

Zambetul spart e sters de aburii de ceai
Sau de fumul nocturn al unei tigari
Ce tremura in acordul cantecului
Unui greiere.
In silabe frante sau nerostite imi spune
De vise neatinse sau dorinte nici de ea stiute
Trupul ei se face ghem in bratele mele
Si asa devine in nopti tarzii din nou
Un copil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu