Sunete sparte o amagesc zambind…o zgarie.
Cerul e departe gandul ei nevrotic se zbate la tample
Marea fantomatica se scurge in valuri reci
Iar ea adoarme pe o stanca verzuie uitata.
Cerul e ud si are ochi primavaratici
Muguri inlacrimati se zbat in ochii ei…e trista.
Mana diminetii nu o atinge si totul stagneaza,
Cerul e dureros, ingeri cu ziduri de cuvinte
Danseaza in plecaciuni cerand iertare zilei de ieri
Cerul e albastru azi,dar maine priviri ascutite
Ii vor strica culoarea iar pacatul ei se va elibera
Va plange se va ridica…refugiu de lumina pura
Isi abandoneaza fiinta in Vidul Sfant si nestiut
Caci pamantul e uneori, Cerul e intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu