Epigon

Iti simt gandul ridat
Ce in deznadejde te apasa.
Te invalui in cercuri pliate
In forma melancoliei.
Iti simt privirea tacuta
Ce ma inchide in siguranta.
Iti simt izolarea patetica
Ce te scalda in incertitudine.
Iti simt otrava spaimei
Ce arde necazul ingandurat.
Iti simt mireasma primaverii
Ce infloreste in inima ta,
Peste orice patura alba si rece.
Te simt in fiinta si in suflet,
Te simt in adevar,
Iar eu,epigon pueril
Continui sa te simt..