Pete lichide se sterg de fereastra,
Natura respira, eu imi privesc tacut
Ochii inundati de o ploaie albastra
Si-mi trezesc copilul din mine
Ce ma striga mut.
Mergem amandoi sa gasim amintiri,
Iar eu il pierd de mana la o margine de pod
Si devin un sclav al gandirii in neant.
Uitand de prezentul schizofrenic,
Copilul ma arunca in al inimii exod.
Inocenta somnambula acum ma-mbraca,
Iar levantica in vise mov usor ma poarta.
Am scapat,dar acum copilul este cel ce zace
Imun, intangibil deasupra patului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu