Fulgii de rautate ne sting esenta,
Lumea este pictata intr-un
Suras apocaliptic, in care putini
Sunt cei ce simt cuvantul, multi
Sunt cei ce cimenteaza simtul
Sub denivelari pacatoase si demult
Eram doar copii cu ochi curioasi
Si jocuri sincere, dar acum
Ne-nlantuim in detalii improscate
De non-sens si de lipsa constiintei,
Care adoarme in adieri de levantica.
Existenta este plecata la dezintoxicare,
In timp ce oamenii sunt dependenti
De minciuni pliabile si ganduri de praf.
Un inger arunca printre ei
Flegme de adevar care, pe unii
Ii exileaza in Neant, iar altii
Intra in sevraj aspirand spre Albastru
Decretand ca lumea este impartita acum
In lumea fiecaruia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu