Q

Cum ar fi sa uitam ca avem cuvinte?

Oare am tipa cu Ochii pentru a-i face pe ceilalti

sa auda?

Oare si-ar lasa Mana peste Sanul ei timid si dezgolit?

Posibil...

Cum ar fi sa mergem intr-o zi pe strada cu ochii inchisi?
Oare ne-am ciocni Ideile pe trecerea de pietoni?

Oare Esenta noastra ar fuziona spre concretizare?

Posibil...

Cum ar fi sa mirosim Zambetele uitate printre buze?

Oare am putea asfalta o strada cu ele?

Oare am putea sa ne desprindem o zi de noi insine?

Posibil...

Cum ar fi sa ne aruncam Haine colorate pe cer?

Oare am putea face un curcubeu din ele

intr-o zi de noiembrie?

Oare ar putea sa-i iubeasca Frunzele bolnave

ce ii cad in parul hoinar?

Posibil...

Cum ar fi sa nu existam o zi?

Imposibil!

rutina

Povesti ude mi se lipesc de talpi
Cand alunec dimineata
pe cararea de caramizi galbene spre
Viitor.
Le aud respiratia somnoroasa si le privesc
genele cum gem si emana aburi reci
ce se concretizeaza timid in
Realitate.
Silabele nerostite fug de legaturi logice
si uita sa devina cuvinte aruncate pe drum.
Asa ca ma invelesc cu aceeasi patura seara,
caci e frig,iar apusul nu razbate la geamul meu.
Ma las iubita de aceeasi ceasca de cafea muta
care imi numara minutios
Secundele.
Umbra pasilor mei a adus miros de camin tomnatic
in camera ce ma dezbraca de zi cu aceeasi rabdare,
Iar eu raman cu aceleasi intrebari caci
Mi s-a aburit oglinda si nu reusesc sa-mi vad
Gandul hoinar de pe fruntea obosita,
Sentimentul inchis intr-un clipit al ochilor ce ma dor,
Dorinta ce se zbate la sanul meu dezgolit.
Si totusi...stiu ca raspunsul despre tine e scris
In frunzele aruncate pe linia
Corpului meu.

C.E.

Ploaia va degrada asternutul patat de respiratia mea
iar tu
tu vei ramane goala.
eva mea...
nu vei avea nici macar parfumul pagan
al frunzei de mar.
Ploaia iti alapteaza emotia ca o leoaica ce-si hraneste puiul
dar tu
tu inghiti ziua in sec.
eva mea...
lacrima ta va fi sarea din painea mea.
Ploaia ma doare caci eu m-am imbatat cu ambitia de
a-mi implementa seva gandirii si esenta puterii mele
re-creatoare
pentru a nu-mi lasa umbra acoperita de nori,caci tu
eva mea...
tu meriti rochia unui cer senin ce danseaza prin frunze
in miez de toamna.
Din ploaie ma renasc si aerul ud imi face genele sa vibreze
caci camera mea e seaca,dar eu
eu vreau sa fiu intr-o zi
eva care esti tu mereu;
dar mai ales azi...
azi cand ochii tai erau jarul de pe un peron rece si murdar
iar eu
eu am ramas blocata cu ploaia chipului tau pe retina.

-non-

am avut candva un copac.
avea flori colorate si ma lua in brate
cand i se facea dor de mine.

era imbracat cu frunze geloase
cu care imi placea sa ma pierd in seri de vara
la vorbe ametite de vin rosu.

acum ma impiedic zilnic de aceleasi scari albe
si imi stropesc peretii camerei cu vise.

din jurul meu inhalez un iz de teama
cand,
piciorului stang cu neincredere ii urmeaza
cel drep cu dorinta de a descoperi
oamenii din spatele fetelor.

un fum,ploaie,ore,eu...noi;

imi iau doza de realitate din fiecare rasarit,
iar pe cea de frenezie o sting cu nuante sterse
de apus tomnatic.

arunc zarurile ca pe niste pagini albe
ce se rostogolesc nesigur si voit spre tine.
tu sa le scrii printre gene somnoroase,
eu sa fur vorbe nespuse..

acum

prefer sa ma uit la cateva picaturi de ploaie
care fac dragoste.

Agnitio

Marea e o curva.
O platim pentru fiecare noapte
de placeri pacatoase ce le pierdem
lasciv in bratele ei.
Marea e ademenitoare.
Are ochi seducatori si verzi
in care poti sa te vezi pe culmi
intangibile fara Ea.
Marea e parsiva.
Ne fura cele mai ingropate ganduri
si ne lasa doar cu vise bete si speranta
de o ne trezi alaturi de rasul Ei
in diminetile racoroase si violete.
Marea e singuratica.
Sufera dupa fiecare necunoscut
care o iubeste cu atingeri de Luna
si se simte seaca.Si atunci se infurie,
se razvrateste,se bate ca o femeie
ce-si vede iubitul in lanturi.
Hilar? Ironic? Destin? Degeaba?
Oricum ar fi,nu reuseste sa se elibereze
de urmele prafului lasat de timp.
Marea din mine e amara.
Isi amestca culorile si cauta o cale,
o adiere de curcubeu zapacit
pe care sa se dea de-a dura.
Marea din mine e o copila
cu gandurile incaruntite de valuri
si priviri jucause
ce stau la panda...









*agnitio=cunoastere

wyslmitm

Nu mai bate soarele pe acelasi trup
cu patru maini,patru picioare
si un singur suflet ravasit
in patul de ciocolata cu lapte.
Nu mai suna telefonul obosit
de atatea povesti nocturne
in orele suspendate intr-un colt de timp.
Nu se mai aud chicoteli copilaresti
cand ei se fugareau in nebunia jocului
de indragostiti imbracati cu
umbra adolescentei.
Nu se mai simte mirosul de vanilie
pe perna de langa geamul intelept,
iar asternutul acum e pagan si ametit.
In apartament e liniste si racoare,iar
pe mobila din bucatarie nu mai danseaza
fumul de Marlboro.
Tacerea apasa si doare si filme intregi
ruleaza pe peretii ce au tremurat de atatea ori
cand Cei Doi respirau acelasi aer intr-un sarut.

C.S.G.

Ma dor talpile si mi-a obosit parul
De la prea mult mers pe asfaltul incins
Si de la prea mult dans ametit in vant.
Vreau sa imi arunc baschetii in Trecut
Si sa pasesc desculta pe iarba verde spre Viitor.
Mi s-a zgariat zambetul si mi-a secat privirea
De la prea multa tacere nuda
Si de la prea multe vise desenate cu ochii deschisi.
Vreau sa cant fara cuvinte,iar tu sa intelegi,
Vreau sa desenez vise cu creta colorata pe nori.
Mi s-au julit genunchii si mi s-a uscat pielea
Caci m-am impiedicat prea des de vorbele tale nespuse
Si ploaia a uitat sa ma purifice,sa ma vindece.
Vreau sa ma ridici in brate sa-ti pot citi fruntea,
Vreau sa inot in ploaie si sa ma evapor in gandul tau.

Tu ce vrei?!

Tempore

Uite...vezi?
Ninge cu Idei arse pe ecranul meu,
caci Gandul meu hoinar
s-a privit azi intr-un colt de geam
si a vazut o adiere de vin rosu
intr-o noapte sarata de mai.
Fara oameni,fara haine;
sunt doar acorduri bete de chitara
ce ma striga si imi sting cuvintele
in scrumiera udata de ploaie.
El intr-un capat..eu langa El...
Ne privim fix pentru acel Minut,
acea Clipa cand totul e inert si viu,
cunosc tot si doresc mult si diferit.
Mereu El castiga.
Intr-un minut in care
eu incerc sa ma joc pe dupa stele
de-a v-ati ascunselea,
sa il tin de mana,
sa ma vada cu Ochii strambi.
El devine o gheisa perversa
ce-si lasa pasii pe suflet si pe frunte.
Eu devin nisipul din clepsidra
si ma dizolv si uit si evoc si
stop!
S-a produs Trecerea.
M-ai imbracat
cu inca un hanorac de efemeritate
si
M-ai incaltat
cu inca o pereche de tenisi curiosi.
S-a uscat scrumiera,
s-a terminat sticla de vin,
iar in acel Minut am vazut
Anul trecut.

Terasa

Cuvinte ma ploua,
eu stau pe Terasa.
Vantul fuge dupa mine,
dar eu stau pe Terasa.
Lumea se misca prea incet
si doarme,iar
eu stau pe Terasa.
Flori se deschid puternic
inaintea tunetului de primavara
si pasari suspina,dar
eu stau pe Terasa.
Imi faci cu mana,
ma privesti pe geamul plans,
dar eu stau pe Terasa.
Astept...astept timpul,dar
timpul sta pe o tereasa.
Nu vine spre mine.
Iti vad buzele cum se misca
fara sa aud ce spui,caci
aerul si-a sters chitara prafuita
si canta..canta si nu te aud
pentru ca eu stau pe Terasa.
Si tip...stiu ca tu nu ma auzi caci
tu nu esti pe Terasa.

Majuscule

Uneori atingem cu ochii priviri
care devoreaza avid Numele..
Uneori calcam peste cuvintele ce devin gropi.
Gropi...care nu mai pot fi asfaltate cu un Sarut...
caci
Arma e Dumnezeul secolului nostru,caruia
ne inchinam cu injurii
si
facem ofranda cu Mieii fara jucarii.
Copiii nostri stiu sa deseneze in
Sange
pe praful serii insetate,
iar Noi stim sa fim
surzi,muti,orbi
si
ne internam in Ignoranta.
Petalele Pacii se ofilesc,iar afara ninge.
Ninge cu lacrimi,cu ura,cu regret,
iar gloantele sunt Evadarea.
Soldati!Soldati!Soldati!
Culcarea!
culcati-va Ochii si Sufletul
caci
Gandurile voastre fug prin Mintea ciuruita,
noi fugim de voi fara sa stim Motivul
si
totusi...sub hainele patate si obosite
aveti Hainele Omenirii...nudul inocent si neatins.
De ce sa pangariti trupul virgin
al Viitorului nostru?

Dorinta

Iubeste-ma caci am aripile obosite

si fruntea uda

de ploaia prezentei tale.

Iubeste-ma caci se sting felinarele

si haine de ceata

imbraca asfaltul secat de tine.

Pasii insetati se scurg latent

in miros de ploaie calda

stop...

nu reusesc sa aud

timpul

nu reusesc sa vad

distanta.

Iubeste-mi gena obraznica si jucausa

ce-ti gadila privirile

somnoroase asemeni gandurilor mele.

Dorinta unui copil,

dorinta unei vaduve,

dorinta unui indragostit...

sau dorinta mea.

Fara Scancet,

Fara Cuvant,

Fara Mormant,

Fara Zambet..

Doar poate ca maine...

mereu si mereu.

stand-by

Astept sa-ti prind emotia de copil ametit

La fereastra mea deschisa spre culori.

Astept sa ma tii de mana in soare absent

Si cuvinte nerostite sa fuga departe.

Astept sa ma dezbraci timid si cu dorinta

Stergand ganduri negandite si batrane,

Astept sa desenez un vis cu parfum de noi

Ce uda matinal flori de inocenta.

Astept sa ma doresti la tine in brate,

Dansand amandoi desculti in iarba.

Astept sa-ti fotografiez privirea

Ce-mi va vorbi cu semne speriate.

Astept acea mult asteptata dimineata

Cand vei sti...cand ma vei iubi.

Pana atunci...

Ploua.

Iarna

Liniste.Si praf de zapada perversa

Iti usuca pasii si-i acopera in alb.

Privesc o clipa in ochi si devine imensa,

Cer un cer ce se cere cald.

Stiu.Cuvintele tac si sunt reci asa,ninse,

Dar eu sunt in acelasi loc,astept

Cu genunchii stransi si mainile intinse,

Iti caut respiratia timida pe trupul meu inert.

Ninge.Iar si iar aerul ingheata tot...

Mai ales timpul,mai ales distanta stramba.

Noi ne legam mainile cu o fundita si un nod

Si ne jucam amandoi in iarna noastra..carunta.