outsider

Noaptea tresalta in valuri de un negru buimacit
Purtandu-ma agale pe umbra dezlantuita-n pacat.
Ma pierd, lumina ochilor palpaie-n vulnerabilitate-mi
Si atunci tip pentru cei surzi ca tine, ca ea, ca noi.
Ma inglobez in vise cancerigene dar undeva
Stiu…pe o frunza difuza-n verde adie o soapta.
Asa, sunt imuna la umanite si am devenit
O clandestina avida de naivitate si...nimicul abstract.
S-a spus de mine ca sunt om…
De fapt sunt doar un mozaic imbujorat
De propriul meu gand hoinar, in timp ce
Impletesc in cuvinte mute perversitati
Ce ma separa de lume si ma apropie de mine.