reverse?

Tatuajul inocentei indoliate
Va fi botezat de timp in soapte,
Ce ne vor sfinti sentimentul.
Nimic
Nu va fi in zadar,caci nu va fi regretul.


Vom lasa amintirea in letargie
Sa se-odihneasca, pace in seductie.
Gandul delirat se va potoli in stralucire.
Tacere.
Totul e stins si suspin in plutire.


Rama ce-mi va imbraca fiinta in amintire
Va fi uitata, voi reveni in spirit la copilarie
Iar visul nevrotic e acum neant linistit.
Confuzie.
Ar trebui sa avem sansa de a renaste ?

Rehab

Fulgii de rautate ne sting esenta,
Lumea este pictata intr-un
Suras apocaliptic, in care putini
Sunt cei ce simt cuvantul, multi
Sunt cei ce cimenteaza simtul
Sub denivelari pacatoase si demult
Eram doar copii cu ochi curioasi
Si jocuri sincere, dar acum
Ne-nlantuim in detalii improscate
De non-sens si de lipsa constiintei,
Care adoarme in adieri de levantica.
Existenta este plecata la dezintoxicare,
In timp ce oamenii sunt dependenti
De minciuni pliabile si ganduri de praf.
Un inger arunca printre ei
Flegme de adevar care, pe unii
Ii exileaza in Neant, iar altii
Intra in sevraj aspirand spre Albastru
Decretand ca lumea este impartita acum
In lumea fiecaruia.

Epigon

Iti simt gandul ridat
Ce in deznadejde te apasa.
Te invalui in cercuri pliate
In forma melancoliei.
Iti simt privirea tacuta
Ce ma inchide in siguranta.
Iti simt izolarea patetica
Ce te scalda in incertitudine.
Iti simt otrava spaimei
Ce arde necazul ingandurat.
Iti simt mireasma primaverii
Ce infloreste in inima ta,
Peste orice patura alba si rece.
Te simt in fiinta si in suflet,
Te simt in adevar,
Iar eu,epigon pueril
Continui sa te simt..

Re-gasire

Te vade...
In zambetul trufas al unui scrum de tigara,
In zapada amaruie a unui sentiment pur,
In litera unui cuvant zugravit in privire,
In vartejul unui nisip umed desenat printre ape.
Te simte..
Amarui fior,te plimbi singuratic pe spatele ei
Tanjiti acelasi soare nepretuit si aceasi zi timida,
Acelasi fulg topit de acelasi buze intr-un sarut
Va inundati fiinta cu fasii de orizont si va pierdeti.
Te asteapta..
In ore de o ciudata anestezie de vis colorat,
Un ghiocel plapan si eroic te instiga spre ea.
Isi devoreaza sperantele,inabusa timpul
Si sta nemiscata,salbatica si fara verb.

Matinal

Buna iubitule!
Vreau sa-ti incanti respiratia matinala
Cu mirosul violet
Al unei ore sosite prea devreme.
Sa-ti uiti fiinta in sani dezgoliti si murmur de raze
Nocturne si calde , ude si procreate
In timpurile sfintite cu plimbari desenate
In gesturi de indragostiti venetici,exilati in umbre
Asezate pe asflatul infrigurat si zapacit
De zambetul dragostei.
Noi le vom profana cu buze pagane vom naste
Un sarut ingenuu iar zapada stearsa si prafuita
Va canta silabe stirbe pe portative
Mirositoare de brad.

deja-vu

Flori carnale se scutura
Din muguri de virginitate.
Pudoarea unui san expus
Reflectarii din ochii lui
A imbatat o noapte numai
Cu miresme si-adieri,
Gand si-atingeri.
Defloreaza-i inima de migdal
Si simte-te unu cu fiinta ei.
Pro-creeaza vise
Din umbre si lumini ce vor fi
Un drum emfatic pentru lume,
Dar embrionul va fi acolo,
Un hil sentimental ce va apartine.
Intr-un final obosit de meditatie
Si de reverie samavolnica
Ramai doar cu dorinta
De a fi facut dragoste si de a o iubi.
Ha ha..deja-vu...

Sfat

Gandeste-te ca nu ai gand,
Doreste-ti sa nu ai dorinte,
Simte fara sentiment,
Zboara fara aripi.
Plangi fara lacrimi,
Sufera fara agonie,
Iubeste fara dedicare,
Da viata fara s-o creezi premeditat.
Ingrijeste fara grija clipei pierdute,
Fii copil fara inocenta,
Fii sincer fara reguli,
Fii TU fara lume..

idee

Pistrui albi si reci in noapte ne incolacesc trupurile
Si ne penetreaza simturile spre extaz.
Momentul de reverie se scurge prea repede si prea nebun
Pentru a fi luat in seama de buzele ce vorbesc limbi necunoscute.
Geamul e intredeschis,iar adierile vantului de toamna tarzie
Gadila perdeaua de ciocolata ce ne protejeaza de restul lumii.
Trage patura ispitei peste noi si peste timp
Dragostea va eclipsa asternutul fara loc si clipe,
Tu te vei pierde cu mine spre a deveni Intregul unic.
Stinge lumina.

suspin

Vechea odaie imi canta plutitor
Ca o chitara ce plange,o mama suspina
Tacit si blestemand ridurile timpului
Scurs si ireversibil.
Zambetul spart e sters de aburii de ceai
Sau de fumul nocturn al unei tigari
Ce tremura in acordul cantecului
Unui greiere.
In silabe frante sau nerostite imi spune
De vise neatinse sau dorinte nici de ea stiute
Trupul ei se face ghem in bratele mele
Si asa devine in nopti tarzii din nou
Un copil.

somn

Cetini de cuvinte curg peste mine in seri de noiembrie
Miroase a rece si a gand,a ploaie si a singuratate.
Pe apa plutesc bulbi de invidie neinfloriti si cruzi
Ce sageteaza cu priviri insolente spiritul netulbulat
Al unei flori scaldate-n culori vii si in acord de freamat stins
Isi etaleaza petalele subrede spre orizonturi deschise si nestiute.
Pe fundal,El deseneaza umbre in apusuri de piersici aruncate-n apa.
Poate ca inocenta acelui boboc infloreste tacit si in chinuri
Formand carari de greseli ce-i fac tulpina puternica.
Dormi,visele iti lumineaza ochii inchisi,

Dar timpul iti lasa ridurile pe suflet

Ploaie in iunie

Lacrimi de speranta vor mangaia apusul
Peste natura care a adormit in miros
De petale uscate
Vreau sa dorm pe un nor
Alb,pufos si libertin.
Vreau ca ploaia sa-mi reverse
Visul juvenil si naiv
Intr-o lume secetoasa de sentiment
Vreau lumina pura sa-mi redea
Sperantele botite in colturi
De frigul iernii avide si imblanzite
In ploaie.
Acum sunt sentiment poluat de natura
Din radacini sterpe intr-un val de ceata fierbinte.
Totul e un tablou uitat de lumina,
In care culorile se contopesc la orizont
Si formeaza culoarea mea

cer

Sunete sparte o amagesc zambind…o zgarie.
Cerul e departe gandul ei nevrotic se zbate la tample
Marea fantomatica se scurge in valuri reci
Iar ea adoarme pe o stanca verzuie uitata.
Cerul e ud si are ochi primavaratici
Muguri inlacrimati se zbat in ochii ei…e trista.
Mana diminetii nu o atinge si totul stagneaza,
Cerul e dureros, ingeri cu ziduri de cuvinte
Danseaza in plecaciuni cerand iertare zilei de ieri
Cerul e albastru azi,dar maine priviri ascutite
Ii vor strica culoarea iar pacatul ei se va elibera
Va plange se va ridica…refugiu de lumina pura
Isi abandoneaza fiinta in Vidul Sfant si nestiut
Caci pamantul e uneori, Cerul e intotdeauna.

Inocenta mea nu e furata,ci doar se maturizeaza,iar
Linistea mea e un suflet de copil prins
Intr-o perioada de criza a invatarii jocului vietii
Ma inalt si ma pierd ca un fum de tigara dus de vantul alb de februarie.
Ma aprind ca un carbune ce reinvie mereu pana da de ploaie.
Atunci ma transform in roua si traiesc..