Povesti

Ceata imbracata in umbre violete

Ii sterge cuvintele pierdute-n siluete.

La fereastra lui pluteste un nud feminin,

Iar el picteaza linistea si golul in suspin.

In jur sunt ochi puternici cu priviri ridate

Si frunti peticite-n mozaic de idei uitate.

Firele de par ale tatilor nostri-n alb se schimba

Cand timpul piesele de sah mereu le plimba.

Afara copii se joaca de-a tata si de-a mama

Preluand si grijile si anii fara sa-si dea seama.

Iar batranii se sting sub atingerea lumii stangace

Dorind nepotilor vieti in amaraciune sarace.

Eu privesc o poza cu un bebelus ce rade

Are sinceritate,naturalete si nimic a ascunde.

Crestem,ne ratacim,uitam,dorim in exces,

Pacat ca zambetul nostru devine doar interes...

vise

Dispar raze telurice de luna

Cand se plimba pe strazile descompuse.

Cu vantul se tine mana in mana

si ploaia sterge praful cuvintelor nespuse,

caci aseara pe geamul aburit a desenat

cu luna

fulgii beti ce se sprijineau

de o amintire alba,ce si-a pierdut cununa.

Urma buzelor ei o saruti zilnic in zori

de pe ceasca de cafea

si aroma de vanilie o simti cand,

visand,

te intorci in pat privind in gol spre partea ei.

Vezi acum ca in urma ei nu au ramas decat

Fire de par pe margini de pat si mai ales

Un gand incurcat

ce astepti sa-l uiti cand schimb asternutul...

gol

Amintiri hoinare se zvarcolesc prin minte,
Iar timpul se stalceste sub cerul tarat de nori.

El se contopeste cu frunze ude,reci si simte

Atingeri ce-ncurca-n suvitete pierdute-n flori.

Ea trece singura cu priviri furisate si nude,
Dezbraca sanii unui apus al cetii matinale,violete.

Vede inocenta in copii pervertiti si-n grijile pierdute
Si vede coapsele unei iubiri batrane si obosite.

Aroma ploii imblanzite e spulberata nocturn de brad,
Cand el ramane, ea danseaza pe valuri de zambete,

Saruta corpul senzual al unui decembrie fals afisat.

Se privesc...cu mintea afona de ganduri cauterizate.