Un copil batran privea cu ochi strambi candva
Ploaia fara cuget, ploaia fara stropi.
Sclipirea ii era prafuita demult, caci
Ploua sec si peste frunze-i vid.
Ploua sarac pe timpul inert si clandestin
Vantu-i ingana sarcastic tacerea.
Ploua pedant pe strazile fara noi, unde acum
Sunt doar statui vii cu suflet sters.
Ploua subred printre pasii agitati,
Ma ascund langa copacul galben.
Ploua decadent peste lacul inverzit, iar afara...
Un singur om si-un singur copac galben.
A..am zis ca ploua?