17 octombrie, 2010

C.E.

Ploaia va degrada asternutul patat de respiratia mea
iar tu
tu vei ramane goala.
eva mea...
nu vei avea nici macar parfumul pagan
al frunzei de mar.
Ploaia iti alapteaza emotia ca o leoaica ce-si hraneste puiul
dar tu
tu inghiti ziua in sec.
eva mea...
lacrima ta va fi sarea din painea mea.
Ploaia ma doare caci eu m-am imbatat cu ambitia de
a-mi implementa seva gandirii si esenta puterii mele
re-creatoare
pentru a nu-mi lasa umbra acoperita de nori,caci tu
eva mea...
tu meriti rochia unui cer senin ce danseaza prin frunze
in miez de toamna.
Din ploaie ma renasc si aerul ud imi face genele sa vibreze
caci camera mea e seaca,dar eu
eu vreau sa fiu intr-o zi
eva care esti tu mereu;
dar mai ales azi...
azi cand ochii tai erau jarul de pe un peron rece si murdar
iar eu
eu am ramas blocata cu ploaia chipului tau pe retina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu