10 aprilie, 2010

Majuscule

Uneori atingem cu ochii priviri
care devoreaza avid Numele..
Uneori calcam peste cuvintele ce devin gropi.
Gropi...care nu mai pot fi asfaltate cu un Sarut...
caci
Arma e Dumnezeul secolului nostru,caruia
ne inchinam cu injurii
si
facem ofranda cu Mieii fara jucarii.
Copiii nostri stiu sa deseneze in
Sange
pe praful serii insetate,
iar Noi stim sa fim
surzi,muti,orbi
si
ne internam in Ignoranta.
Petalele Pacii se ofilesc,iar afara ninge.
Ninge cu lacrimi,cu ura,cu regret,
iar gloantele sunt Evadarea.
Soldati!Soldati!Soldati!
Culcarea!
culcati-va Ochii si Sufletul
caci
Gandurile voastre fug prin Mintea ciuruita,
noi fugim de voi fara sa stim Motivul
si
totusi...sub hainele patate si obosite
aveti Hainele Omenirii...nudul inocent si neatins.
De ce sa pangariti trupul virgin
al Viitorului nostru?


Un comentariu: