rutina

Povesti ude mi se lipesc de talpi
Cand alunec dimineata
pe cararea de caramizi galbene spre
Viitor.
Le aud respiratia somnoroasa si le privesc
genele cum gem si emana aburi reci
ce se concretizeaza timid in
Realitate.
Silabele nerostite fug de legaturi logice
si uita sa devina cuvinte aruncate pe drum.
Asa ca ma invelesc cu aceeasi patura seara,
caci e frig,iar apusul nu razbate la geamul meu.
Ma las iubita de aceeasi ceasca de cafea muta
care imi numara minutios
Secundele.
Umbra pasilor mei a adus miros de camin tomnatic
in camera ce ma dezbraca de zi cu aceeasi rabdare,
Iar eu raman cu aceleasi intrebari caci
Mi s-a aburit oglinda si nu reusesc sa-mi vad
Gandul hoinar de pe fruntea obosita,
Sentimentul inchis intr-un clipit al ochilor ce ma dor,
Dorinta ce se zbate la sanul meu dezgolit.
Si totusi...stiu ca raspunsul despre tine e scris
In frunzele aruncate pe linia
Corpului meu.