22 iunie, 2010

Agnitio

Marea e o curva.
O platim pentru fiecare noapte
de placeri pacatoase ce le pierdem
lasciv in bratele ei.
Marea e ademenitoare.
Are ochi seducatori si verzi
in care poti sa te vezi pe culmi
intangibile fara Ea.
Marea e parsiva.
Ne fura cele mai ingropate ganduri
si ne lasa doar cu vise bete si speranta
de o ne trezi alaturi de rasul Ei
in diminetile racoroase si violete.
Marea e singuratica.
Sufera dupa fiecare necunoscut
care o iubeste cu atingeri de Luna
si se simte seaca.Si atunci se infurie,
se razvrateste,se bate ca o femeie
ce-si vede iubitul in lanturi.
Hilar? Ironic? Destin? Degeaba?
Oricum ar fi,nu reuseste sa se elibereze
de urmele prafului lasat de timp.
Marea din mine e amara.
Isi amestca culorile si cauta o cale,
o adiere de curcubeu zapacit
pe care sa se dea de-a dura.
Marea din mine e o copila
cu gandurile incaruntite de valuri
si priviri jucause
ce stau la panda...









*agnitio=cunoastere

Un comentariu: