17 iunie, 2010

wyslmitm

Nu mai bate soarele pe acelasi trup
cu patru maini,patru picioare
si un singur suflet ravasit
in patul de ciocolata cu lapte.
Nu mai suna telefonul obosit
de atatea povesti nocturne
in orele suspendate intr-un colt de timp.
Nu se mai aud chicoteli copilaresti
cand ei se fugareau in nebunia jocului
de indragostiti imbracati cu
umbra adolescentei.
Nu se mai simte mirosul de vanilie
pe perna de langa geamul intelept,
iar asternutul acum e pagan si ametit.
In apartament e liniste si racoare,iar
pe mobila din bucatarie nu mai danseaza
fumul de Marlboro.
Tacerea apasa si doare si filme intregi
ruleaza pe peretii ce au tremurat de atatea ori
cand Cei Doi respirau acelasi aer intr-un sarut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu