a fi (Damien Rice-Cannonball)

Era o dimineata tardiva, iar pe geam intra

Ziua in care tu ai plecat.

Era cald si soarele era un dracusor care

Se juca in parul tau cu gandurile mele.

Era miros de cafea in camera, iar eu ating

Buzele tale ce au ramas desenate pe cana.

Era privirea pe care am uitat sa o citesc caci

Fumul din jur nu ma lasa sa ma dezbrac de tine.

Erai tu pana sa pleci inchizand usa, iar

Cheia e prafuita de orele bete si tacite.

Eram eu cea care a ramas fara cuvant si cu

Nudul invelit in cearsaful furios.
Era o seara tremuranda,iar afara se zbatea
Noaptea in care eu am ramas.
Era frigul de afara care ma ispitea sa ma ascund
In tricoul tau si sa-ti imbrac pielea.
Era vinul cel ce-mi colora obrajii si, in timp ce
Privirea ta imi aluneca pe gat,
era timpul oprit in loc cel ce facea sa-mi tremure
Reflexia altcuiva, abia nascut in mine.
Eram eu cea care s-a trezit cu gandul mahmur
Si l-am lasat pe perna ofilita.
Erai tu cel care nu stia sa-l dezlege, asa ca
Ai intors perna invers.