orb

Lumina susoteste la geam,
iar,
in timp ce eu respir in abur inghetat,
ea imi scrie povesti hoinare.
Palavragim non-sensuri si cana de ceai se raceste.
Fara timp,privesc agitatie
si
lumea colindandu-si grijile,
uitandu-si dorintele si
aruncandu-si cuvintele prea seci pentru a fi rostite,
pe zapada imuna.
In parc siluete albe se disting vag in lumini de felinare,
in aer se simte seductie , joaca si
deasupra serii nu ramane decat
un semn de refugiu.
Mai pun o cana de ceai si incep sa desenez cu privirea pe geam...
el ii saruta sanii dar nu simte mirosul sarat din ochii ei,
ea il mangaie,dar nu reuseste sa-i atinga gandul.
E dimineata si lumina fuge.
Se ascunde dupa nori si perdele, iar genele mele
sunt prea adormite s-o caute.
Asa ca...
o las sa dispara.